Embedded Files
„Un Kyūdōjō poate fi simplu sau măreț, poate avea o singură țintă plasată pe o movilă de pământ sau poate fi un complex cu arhitectură subtilă înființat ca parte a unui altar sau templu. Dar, în afară de diferențele de arhitectură și dimensiune, toate Kyūdōjō-urile adevărate au un lucru în comun: ele nu sunt doar locuri destinate eliberării săgeților, ci și locuri de contemplare, locuri de meditație a omului asupra esenței ființei sale.”
„Un Kyūdōjō poate fi simplu sau măreț, poate avea o singură țintă plasată pe o movilă de pământ sau poate fi un complex cu arhitectură subtilă înființat ca parte a unui altar sau templu. Dar, în afară de diferențele de arhitectură și dimensiune, toate Kyūdōjō-urile adevărate au un lucru în comun: ele nu sunt doar locuri destinate eliberării săgeților, ci și locuri de contemplare, locuri de meditație a omului asupra esenței ființei sale.”
Onuma Hideharu, 9 Dan Hanshi
Onuma Hideharu, 9 Dan Hanshi
Înțelesul general al termenului "Dōjō" aplicat artelor marțiale japoneze, este în principiu același pentru fiecare dintre ele. Diferențele, atunci când ele există, provin mai degrabă de la cei ce practică în ele, de la maturitatea lor și de la propriile opinii personale despre Calea (Dō- 道) și despre Loc (Jō-場). Cu toate acestea, datorită particularităților practicii kyūdō, deși are puncte comune cu dōjō-urile folosite de alți practicanți ai budō, kyūdōjō-ul este foarte diferit de acestea.
Planul Unui Kyūdōjō
Planul Unui Kyūdōjō
Un kyūdōjō este alcătuit din trei elemente principale și un element auxiliar.
• clădirea principală, cea mai mare, este complet deschisă pe una dintre fațadele sale și conține zona de tragere (shajō 射場), ce permite unui rând de arcași să evolueze performând în formație mișcările rituale (ceremonialul de tragere) înainte de a se alinia fiecare în parte în fața țintei proprii.
• În partea opusă shajō-ului există o altă clădire acoperită (matoba 的場), ea este mult mai mică, dar cu lățime echivalentă shajō-ului, care adăpostește locul țintelor (azuchi 安土), o movilă de nisip pe care sunt fixate țintele.
• Cele două structuri sunt separate de un câmp deschis (yamichi 矢道: calea săgeților), de obicei plantat cu iarbă, un câmp de aproximativ 25 m lungime, distanța dintre arcași și ținte fiind de 28 m.
• În cele din urmă, între cele două clădiri, este o potecă pentru a recupera săgețile (yatorimichi 矢取り道), ea este poziționată în general în partea stângă, partea opusă Kamizei pentru a permite deplasarea între shajō și matoba în deplină siguranță.
Importanța Matoba
Importanța Matoba
În practica kyūdō ținta are o semnificație profundă, ea este cu mult dincolo de o simplă bucată de hârtie întinsă peste un cadru de lemn, străpunsă de săgeată. Rolul acesteia, dincolo de a fi locul de așezare a țintelor și a le adăposti, este de a fi "templul" lor. Prin urmare matoba 的場 trebuie să aibă toată atenția constructorilor kyūdōjō-ului astfel încât ceea ce va percepe practicantul când va privi ținta îi va stimula inima și sufletul. Calitatea "templului țintelor", matoba este reflectată prin grija acordată proporțiilor clădirii și prin forma și arhitectura acoperișului acesteia. Azuchi maku 安土幕, "cortina" prinsă de streașină, contribuie la această stare contemplativă și invită privitorul la "reflexia asupra esenței ființei". Cel mai adesea azuchi maku sunt de culoare violet, cu caligrafie imprimată în alb, dar există în culoare albă sau tipărite cu ideograme specifice kyūdōjō-ului.
Așa-numitele forme de demonstrație Yawatashi矢渡し, sunt cele mai formale sesiuni de tragere ceremonială, cu cea mai profundă semnificație, și se fac la deschiderea sau închiderea evenimentelor importante sau în cazul comemorărilor. Acestea sunt executate de un singur arcaș care trage la o singură țintă ce este plasată întotdeauna în centrul azuchi-ului. În aceste circumstanțe, există o singură țintă în mijloc în linie cu ornamentele agățate in formă de șnur (agemaki sau makufusa) care înfrumusețează maku pe mijlocul său.
Din păcate astfel de kyūdōjō-uri tradiționale sunt specifice Japoniei și sunt foarte rare în lumea occidentală, o situație des întâlnită fiind practica în săli de sport unde matoba și azuchi sunt construite din instalații moderne ce trebuie montate și demontate la fiecare antrenament. Totuși, datorită creșterii numărului de practicanți din Europa și continentul American au fost construite în ultimul timp un număr destul de important de kyūdōjō-uri tradiționale publice și în afara Japoniei, în Franța, Austria și Germania, Italia și America. În România există un kyūdōjō tradițional privat de 3 mato accesibil membrilor Asociației Române de Kyūdō și câteva săli de antrenament publice în București, Iași și Timișoara.
Indiferent de situație, că este un dōjō tradițional, o sală de sport, sau doar un spațiu de o singură țintă, practicantul trebuie să construiască în mintea și inima sa, frumusețea și sensul profund al locului său de antrenament pentru a da profunzime practicii sale.
Două Abordări Pentru Practică În Kyūdōjō
Două Abordări Pentru Practică În Kyūdōjō
Kamiza
Kanji-ul, kyū 弓 din kyūdō 弓道 se referă la arc, obiect ce a evoluat de la unealtă de vânătoare sau de supraviețuire, la armă de război, prin care omul s-a apărat sau și-a protejat proprietatea. În ambele cazuri scopul a fost același: "Ținta" pentru a-și asigura confortul sau a se proteja. În cazul celuilalt kanji 道, dō sau michi, ce însemnă "cale" se referă la calea omului (Jin no Michi), a umanității, reprezentată de cele două curente principale, Bukkyō 仏教(budismul) și Jukyō 儒教(confucianismul), împreună cu cel al Shintō 神道 și al culturii propriu-zis japoneze.
În orice practicant, găsim aceste două aspecte combinate într-o manieră unică, în funcție de temperamentul său, de ambițiile sale, de obiectivele sale, de istoria sa personală și de vârsta sa. Prin urmare, fiecare individ se află în fața problemei sale personale de a decide, în felul său, să combine aceste două abordări diferite și complementare ale aceleiași discipline. Cele două extreme posibile pot fi ilustrate de următoarele alegorii:
În prima alegorie, practicantul de pe shajō consideră că stă pe propriul său teritoriu, pe propriul său "pământ". Yamichi, este "șanțul" care îi "protejează cetatea" de "atacator". Ținta reprezintă partea vitală a unui adversar care se află dincolo de "șanț". În această abordare, foarte utilă pentru tineri și pentru începători, cel mai important este să atingi ținta, iar eforturile sunt îndreptate în principal către acest obiectiv.
În cea de-a doua alegorie, cea care corespunde unei abordări mult mai mature, ne plasăm pe Shajō în starea de prezent (現世- gensē), iar Azuchi este dincolo, de cealaltă parte, pe celalalt "mal" (彼岸- higan). Pe această parte, pe shajō, este efortul, suferința, ignoranța, pe cealaltă parte, pe Azuchi, este fructul, rezultatul, eliberarea. De această parte se află Kai (会- uniunea, etapa de tragere în care totul este construit și adunat), pe cealaltă parte Hanare (離れ- eliberarea), iar între cele două găsim esența expresiei budiste "Eshajōri" (会者定離): tot ceea ce este unit va trebui să se separe. Trebuie clarificat faptul că "cealaltă parte" nu se limitează la Azuchi, că rezultatele nu se opresc la țintă, și că în Zanshin (残心・残身- rămânerea în energie, extinderea spiritului) săgeata își continuă traiectoria la nesfârșit dincolo de Azuchi, până la infinit. Putem spune, de asemenea, că Shajō este prezentul, Yamichi este cursul vieții, iar Azuchi este finalizarea acesteia. Dacă privirea iți este limitată la Azuchi, îi oferi vieții foarte puțină profunzime, dându-i o dimensiune limitată; nu-i dai ca scop decât finalitatea, încetarea ei.
(părți din textul de mai sus sunt adaptate din lucrarea "Kyudojo - Dojo-ul de Kyudo" publicată în revista Federației Franceze de Kyudo, scrisă de Claude Luzet 6 dan, Kyoshi, ANKF)
Locuri De Practică Kyūdō În România
Locuri De Practică Kyūdō În România
Locuri De Practică Kyūdō În Europa
Locuri De Practică Kyūdō În Europa
Page updated
Google Sites
Report abuse