Ceea ce numim astăzi kyū-dō provine din tehnica arcului japonez kyū-jutsu (弓術), tehnică de război veche de peste 1500 de ani, ce se transformă în DŌ  (道) în timpul perioadei Edo (1603-1867) când arcul devine obsolet, atât datorită apariției armelor de foc, cât și a păcii îndelungate de sub conducerea Shogunatului Tokugawa. Pe timpul acestei perioade de peste 200 de ani de pace, întreaga structură socială se schimbă, samuraii sunt obligați să  preia multe îndatoriri administrative, iar influența religiei Zen, prin răspândirea conceptului de „control de sine” și prin apariția călugărilor ce predau arte marțiale, transformă arcul dintr-o armă de război într-o unealtă de educație și ceremonial.

mai multe despre istoria, filozofia și tehnicile acestei arte marțiale