Skip to Content

Introducere in Kyudo

Arcul a avut intotdeauna o adanca semnificatie in istoria si cultura japoneza. Inca din cele mai vechi timpuri arcul japonez a servit ca instrument sacru dar si ca arma de lupta sau vanatoare. Dezvoltarea laturii sale practice nu i-a micsorat eleganta simpla si frumusetea. Chiar si in lunga sa istorie ca arma de lupta a fost vazut si ca obiect estetic si simbolic.

Aceasta relatie intre spiritual si practica are inca o influenta puternica asupra artei Kyudo. In timp ce competitia si aspectul de sport sunt o parte esentiala a antrenamentului, la nivelurile mai inalte, actul tragerii cu arcul si sageata este vazut ca o expresie a adevarului, bunavointei si frumusetii, SHIN, ZEN, BI.

Atunci cand arcul a devenit perimat ca arma de lupta, tragerea cu arcul a continuat ca disciplina a pacii si autodezvoltarii. Acest lucru s-a obtinut prin unirea vigorii traditiei de lupta cu demnitatea ceremonialului. Ca o cale de dezvoltare si crestere personala, conceptul de Reisetsu-respectul datorat celorlalti-, a devenit o disciplina morala care uneste cele doua aspecte si formeaza fundamentul practicii Kyudo Calea Arcului.

In confruntarea cu dorinta, cu gandurile negative sau cu dificultatile fizice, practica Kyudo ofera posibilitatea de a ne atinge limitele si de a ne bucura de aceasta confruntare cu propriul ego. Curand realizam ca problemele pe care dorim sa le depasim nu sunt nici in arc, nici in tinta, ci numai in noi insine. Daca acest lucru este acceptat si practica Kyudo este urmata cu sinceritate, tragerea cu arcul incepe sa ne imbogateasca viata.

ARTA TRAGERII CU ARCUL

Tehnica tragerii cu arcul nu are nici o valoare fara intelegerea energiei spirituale asociate tragerii Kyudo. Niciun aspect -tehnica sau energie spirituala- nu poate functiona fara celalalt. Performantele tehnice se imbunatatesc pe masura ce devenim constienti de relatia corp-minte care formeaza impreuna cu arcul un ansamblu armonios "arc-corp-spirit".

Echilibrul fizic si emotional este atins pornind din centrul corpului. Spre deosebire de stilul vestic de tragere cu arcul, stil care mentine atentia focalizata in zona umerilor si a bratelor, in Kyudo atentia este plasata in Tanden (zona ombilicala). Vitalitatea si energia ansamblului minte-corp sunt generate din acest punct si creeaza un sentiment de centrare si de bine. Fiecare miscare este coordonata cu respiratia intr-o maniera continua si creeaza un tot inseparabil.

Toate miscarile executate in timpul tragerii au ca scop pregatirea etapei KAI-arcul intins la maximum- cand arcasul este cu toate simturile, atat fizic cat si mental, centrat in arc. In intervalul de timp in care mentinem postura KAI, pentru a rezulta o tragere corecta conform artei Kyudo, trebuie sa atingem un echilibru perfect atat fizic cat si mental. La un nivel mai inalt de practicare a Kyudo-ului, arcasul asteapta ca tragerea sa se produca la momentul in care energia atinge expansiunea maxima si coarda paraseste mana arcasului in mod spontan si natural. KAI si HANARE (Hanare-tragerea propriu zisa, eliberarea corzii) sunt momentele in care stabilitatea fizica si mentala a arcasului sunt definitorii. In acel moment tinta se transforma intr-o oglinda a sufletului arcasului.

KYUDO IN VEST

Incepand cu ultima parte a secolului al 19-lea interesul pentru disciplinele orientale si japoneze a crescut foarte mult in tarile din vest. Intre Europa si Japonia acest lucru a evoluat, de la simpla curiozitate si atractie exotica, spre baze scolastice solide si o continua crestere a schimbului de idei si informatii. In anii 1930 filozoful german Eugene Herringel a scris o carte micuta Zen in the Art of Archery in care relateaza experienta traita in timpul studierii Kyudo-ului in Japonia. Aceasta a fost prima introducere a Kyudo-ului in Vest. Implicarea lui Herringel in Kyudo a fost singulara in acea perioada si numai dupa cel de al II lea razboi mondial, cand schimburile culturale cu Japonia au crescut, mai multi europeni au intrat in contact direct cu Kyudo-ul si au adus aceasta experienta in tarile lor de origine. In prezent mai mult de 23 tari europene formeaza Federatia Europeana de Kyudo.

In Japonia, de asemenea, a aparut, dupa al II lea razboi mondial, o puternica crestere economica si schimbari sociale profunde. Reflectand aceste schimbari in 1953 s-a format federatia nationala de Kyudo pentru a promova si dezvolta intelegerea Kyudo-ului in contextul societatii moderne. Cu toate ca accentul este pus pe valorile altruiste si estetice ale Kyudo-ului, valori menite sa adanceasca si sa imbogateasca viata oamenilor, se recunoaste totusi ca prin cresterea aspectului sportiv Kyudo devine din ce in ce mai popular. Kyudo a devenit parte a curiculei scolare si este practicat la nivel de club in licee si universitati. Federatia japoneza All Nippon Kyudo Federation, care are peste jumatate de milion de membri in Japonia, a incurajat dezvoltarea Kyudo-ului in Vest. Maestrii Kyudo din Japonia viziteaza Europa in mod regulat si, prin insusirea invataturii lor, intelegerea autentica a artei Kyudo este mentinuta si imbunatatita.